- tetraclorúrã
- s. f. (sil. -tra-clo-); pl. tetraclorúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
tetraclorură — TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s.f. Combinaţie a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♢ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se foloseşte ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor şi la… … Dicționar Român
tetraclormetan — TETRACLORMETÁN s.n. (chim.) Tetraclorură de carbon. – Din fr. tétrachlorméthane, engl. tetrachlormethane. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TETRACLORMETÁN s. (chim.) tetraclorură de carbon. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
carbon — CARBÓN s.n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanţelor organice, care se găseşte în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit şi în cărbunele negru. ♢… … Dicționar Român